Gravitația, sarcina, alăptarea, genele, hormonii, vârsta și alți factori determină atât dimensiunea sânilor unei femei, cât și aspectul lor. În mod special gravitația își va spune cuvântul peste timp și sânii vor tinde să se lase. În funcție de greutatea lor, de calitatea pielii și a ligamentelor interne care îi susțin, acest proces poate începe deja de la pubertate sau abia după vârsta de 40-50 de ani. Așa-numita ptoză mamară se împarte în trei grade după medicul francez Pierre Regnault și clasifică nivelul până la care mamelonul coboară față de șanțul inframamar.

Unul dintre rolurile de bază ale chirurgiei plastice și estetice este de a da sau reda sânilor forma naturală și volumul dorit. Pentru a simplifica lucrurile, trebuie să răspundem la două întrebări. Prima ar fi: Avem volum de țesut suficient la sâni? Dacă nu, atunci vom avea nevoie să transferăm țesut din alte zone ale corpului (de exemplu prin procedura de lipotransfer) sau să inserăm un implant mamar. Dacă în schimb răspunsul este da, avem suficient țesut disponibil la nivelul toracelui, atunci firește îl vom folosi pe acesta pentru a recrea forma ideală a sânului. Dacă în schimb avem prea mult țesut la nivelul sânului și pacienta dorește sâni mai mici, atunci vom efectua o reducție a țesului mamar și eventual a țesului adipos de la nivelul flancurilor în timpul interveției. Cea de a doua întrebare este: Ce grad de ptoză mamară avem? Această întrebare, ne va inidca tehnica pe care o vom folosi pentru ridicarea sânilor, altfel spus lifting mamar sau mastopexie.

După cum ați dedus din paragraful anterior, liftingul mamar corectează ptoza sânilor prin îndepărtarea pielii în exces și rearanjarea țesutului mamar, pentru a obține o formă estetică, naturală a sânului pe termen îndelungat. Atunci când avem țesut în exces la sân, așa-numita macromastie, hipertrofie mamară sau gigantomastie, vom îndepărta prin procedura de lifting mamar (mastopexie) nu doar pielea în exces, ci și o pate din țesutul mamar. Așadar procedura de micșorare de sâni se suprapune în mare parte peste lftingul mamar și folosește aceleași tehnici chirugicale. Când pe de altă parte avem prea puțin volum la sâni, dar avem exces de țesut la nivelul flancurilor și axilelor, acesta se poate folosi prin extinderea inciziilor spre axilă și transplantarea țesului la sân. Această tehnică descrisă prima oară de medicul american Peter J. Rubin și este o metodă excelentă pentru autoaugmentarea sânilor și evitarea introducerii unui implant mamar.

La pacientele cu figură atletică, atunci când sânii sunt căzuți (ptotici) și lipsiți complet de volum restant, iar procedura de lipotransfer nu este posibilă, se indică inserarea implanturilor mamare, care se asociază de obicei cu liftingul mamar pentru a asigura forma optimă a sânilor.

Pentru a clarifica unele informații ce apar mai nou în media, trebuie subliniat aici că introducerea unui implant într-o procedură de reducție mamară nu este justificată sub nicio formă, țesutul propriu al pacientei fiind intotdeauna de preferat unui corp strâin, reprezentat în acest caz de implant. De asemenea, autoaugmentarea mamară reprezintă adăugarea de țesut propriu, viabil, din afara sânului (de obicei flanc și axilă), în timp ce liftingul mamar sau mastopexia implicit reașează țesutul de la nivelul sânuliui în timp ce corectează ptoza.

Pentru mai multe informații despre chirurgia sânului mă puteți contacta online sau vă puteți programa la o consultație.